Omul de zăpadă mă privește iar pe fereastră
A inflorit frumos la geam mușcată in glastră,
Am gânduri înghețate, altele cu mine in casă,
Multe portocale, rodii, curmale am pe masă.
Eu stau si citesc dar privesc pe geam iarna,
Și-a schimbat obrazul dar a schimbat haina,
Mă gândesc eu la Omul de Zăpadă din curte,
Nopțile sunt lungi, zilele sunt tot mai scurte.
Desenez o lacrimă pe caietul cu multe poezii,
S-au întunecat iar printre fulgii de zăpadă norii
Nu-mi pasă ,eu stau pe fotoliu vechi lângă foc,
Privesc mereu pe geam al fulgilor frumos joc.
Îmi vin in minte câteva versuri într-o noapte,
Când ceasul vechi miezul nopții mereu bate,
Mi le amintesc și le așez printre rime în caiet,
Am uitat un vers, mă gândesc și acum regret.
Privesc pe geam, Omul de zăpadă zâmbește,
Este ger, e liniștește știe că el nu se topește,
Mai scriu câteva versuri, pe unul l-am uitatat,
Lacrima este alb, negru și nu am mai colorat.
-->
Comentarii