ORA PORTRIVITĂ

Se lasă peste plopi o altă seară,

mai obosită și mai stoarsă de puteri,

parcă și vântul care bate-afară

aduce-n pragul casei ce-a fost ieri.

Sunt dorurile care vin pe gânduri,

plutind ca frunzele căzute din copaci

peste izvoarele urcând din prunduri,

când vor să te audă dar tu taci.

.

Plecată ești, se simte depărtarea,

și umbre de uitări se-adună peste noi,

se zbate în apusul toamnei marea,

iar la răscruci copacii sunt mai goi.

.

Revine iarna-n suflet, este-aproape,

cuvintele rămân tăcute tot mai mult,

doar dragostea mai poate să ne scape,

când șoaptele vrăjite ți le-ascult.

.

Te-aștept acum – e ora potrivită –

din necuprins de zări aș vrea să te ivești,

să-ți sorb din trup licoarea mult dorită,

pe când mă minți cu-aceleași vechi povești.

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Doamnă Dorina Pop, sunt onorat de popasul făcut în lumea versurilor mele...Vă mulțumesc frumos pentru mesajul de apreciere lăsat aici.

  • E „ora potrivită” să citesc

    Un vers curat, apoi să mulțumesc.

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->