Pământul...

Pământul nostru

îmi pătrunde în oase,

ca o boală incurabilă:

ţărână în ţărână –

doi fraţi siamezi cu tricolorul în atomi.

Dunărea îşi deschide, din când în când,

porţile în pieptul meu,

inundându-mi poiana de narcise.

La hotar de suflet,

steiuri de Carpaţi

îşi înalţă fruntea brăzdată de riduri.

 

Morţii îşi leapădă crucea pe tărâmul celălalt,

acolo unde speranţa are culoare verde

şi cutreieră liberă pe câmpia veşniciei.

La graniţa dintre lumi,

zori trandafirii mă privesc în ochi

cu tandreţe de îndrăgostit;

doar vipera păcatului profanează

locul unde şi mătrăguna e dulce...

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulţumesc mult, Lenuş Lungu! Cu drag,

  • Frumoase versuri!

  • Mulţumesc, Aurelia, să ne dea Dumnezeu un Crăciun minunat tuturor!! te îmbrăţişez! 6.gif8.gif

  • Mulţumesc, dragă Aurelia, de popasul pe... "pământul" meu şi de apreciere! Smile.gif Îmbrăţişări prieteneşti!

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a comentat la postarea de pe blogul Ioan Muntean Finicul care opreşte căutarea
1 oră în urmă
Finicul care opreşte căutarea prin Cronopedia
1 oră în urmă
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Finicul care opreşte căutarea
1 oră în urmă
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->