Noaptea s-a lăsat ca o datorie pentru stele,
pe cer,
agăţată-n crengi cu rădăcini invers, întoarse
din pământ cu poteci de nori de cald şi frig deopotrivă
şi râuri curg de jos în sus, agale şi dor şi vise se împlântă
până la capăt şi înapoi
ca o virtute-n miez de cale înspre zi
cu zori de mâine
şi voci se aud,
se cântă
viaţa. Focul arde.
13.01.2016 ora 23,24’

Comentarii