prin umbrele nopţii pluteşte golul
ce cuprinde necuprinsul
veşmântul cerului cu licăriri de stele
reazămă întunericul de zidul părerilor
tăceri predefinite aprind făclii de gânduri
vindecând profunzimea singurătăţii
lumina Raiului este ademenită de ţipătul dorului
de zborul visului înaripat
de chemările celeste ce răsună în inima, înca vie
unde răcoarea şoaptelor fac timpul
să înflorească
la uşa sulfletului îmi vorbeşte viaţa
şi-a ales discursul din constelaţia de cuvinte nerostite
reanimă orice amorţire
iar amurgul se prelinge în mine sângerând
abia mai zăresc vârtejul cuvintelor
îmbrăţisez surâsul îngheţat al visării
fără să renunţ la tot ce-i al meu.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 13
-->
Comentarii
va multumesc cu mult drag...
abia mai zăresc vârtejul cuvintelor
îmbrăţisez surâsul îngheţat al visării
fără să renunţ la tot ce-i al meu.
Minunat..!
Măreţe gânduri, Maria!
Felicitări!
.
Aurora, cu drag
va multumesc cu mare drag...
Admiraţie! /La uşa sufletului îmi vorbeşte viaţa/...
abia mai zăresc vârtejul cuvintelor
îmbrăţisez surâsul îngheţat al visării
fără să renunţ la tot ce-i al meu." Frumoase versuri!
Minunate versuri. Scormoniţi în raiul cuvântului şi scoateţi la lumină un poem fabulos. Felicitări!