Păstrez ce-i al meu

prin umbrele nopţii pluteşte golul 
ce cuprinde necuprinsul 

veşmântul cerului cu licăriri de stele
reazămă întunericul de zidul părerilor

tăceri predefinite aprind făclii de gânduri
vindecând profunzimea singurătăţii

lumina Raiului este ademenită de ţipătul dorului
de zborul visului înaripat 
de chemările celeste ce răsună în inima, înca vie
unde răcoarea şoaptelor fac timpul 
să înflorească

la uşa sulfletului îmi vorbeşte viaţa
şi-a ales discursul din constelaţia de cuvinte nerostite
reanimă orice amorţire
iar amurgul se prelinge în mine sângerând

abia mai zăresc vârtejul cuvintelor
îmbrăţisez surâsul îngheţat al visării
fără să renunţ la tot ce-i al meu.

1979339074?profile=RESIZE_480x480

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • va multumesc cu mult drag...

  • abia mai zăresc vârtejul cuvintelor
    îmbrăţisez surâsul îngheţat al visării
    fără să renunţ la tot ce-i al meu.

    Minunat..!

  • Cuvântul devine magic în mâinile tale!
  • Măreţe gânduri, Maria!

    Felicitări!

    .

    Aurora, cu drag 

  • va multumesc cu mare drag...

  • Admiraţie! /La uşa sufletului îmi vorbeşte viaţa/...

  • abia mai zăresc vârtejul cuvintelor
    îmbrăţisez surâsul îngheţat al visării
    fără să renunţ la tot ce-i al meu." Frumoase versuri!

  • Minunate versuri. Scormoniţi în raiul cuvântului şi scoateţi la lumină un poem fabulos. Felicitări!

Acest răspuns a fost șters.
-->