dacă pielea ta scoate sunet de apocalipsă
fii aproapele tău
ne învață fratele ce înoată prin sânge
și trezește sorii din cripte

distanțările
dau reflux candorii căzute în dizgrație
magiștrii trântesc furioși verdicte necruțătoare
în tribunalele urii
degete acuzatoare devin piroane
străpung nemilos inima vederii fără de ochi
iubirea se ascunde umilă în pupila albită de ghețuri
să nu cangreneze
ploi acide scutură lutul de verde
scămoșează cerul până la os
absolutul a ieșit din termenul de garanție
își târăște discret zdrențele prin descărnările vieții
tunica lui nessus e mărime universală
și nimeni nu recunoaște c-o poartă

pe tipsia grădinii
șarpele încă mai caută ultimul inel al ispitei
înainte de a-și înghiți vidul
odată cu metastazele legendarului arbore

înălțării
lumea întreagă nu va mai trebui să-i numere
golgotele și curcubeiele
doar stele de gheață în pervaz spun povești despre focuri
și brațe în care lumea dansa
cu păsări măiastre

ți se cere doar atât
fii aproapele tău
când te respiri de jur-împrejurul timpului