Astăzi sunt o femeie oarecare prin mulțime,
pășind prin toamna de afară
cu o explozie de primăvară-n suflet
și un zâmbet larg,
gata să dăruiesc fiecărui trecător,
flori și lumină…
Merg dansând ușor,
pașii mei nu mai numără clipele,
împrăștie frunzele de pe trotuare
ca pe niște confeti,
le fac cu ochiul oamenilor grăbiți
și le las în urmă o dâră caldă de lumină
și-o poftă de viață.
Ofer o îmbrățișare din priviri unui copil,
o vorbă caldă unei bătrâne, vânzătorului
de covrigi, acei covrigi care împrăștie un miros
de te îmbie să-l cumperi…
Cafeaua, pe care o țin în mână,
e un combustibil pentru zâmbete,
în timp ce aburul desenează
inimii în ziua rece de afară.
Soarele de octombrie îmi zâmbește,
dăruindu-mi bucurie și speranță.
Nu am nimic de demonstrat lumii,
sunt o scânteie liberă care împrăștie bucurie,
sunt o oarecare,
și asta e cea mai vibrantă formă de trăire.
Și, da... Dansez prin anotimpuri,
zâmbind firesc, fără măști și alte șiretlicuri,
trăiesc cu inima deschisă,
bucurându-mă de tot ce întâlnesc.
-->
Comentarii