Se duce vremea rece peste vreme
în toamnele cu zile tot mai mici,
degeaba mai încerci să te ridici
din paradigma falselor dileme...
Nici nu vei ști că scurtele plăceri,
primite într-o zi cu împrumut,
sub umbre de uitări au dispărut
pe căi din vis ducând spre nicăieri.
Nu am știut cât ar putea să țină
iubirea noastră cu statut secret,
din nopțile-ncărcate cu regret
pe corzile de pus la mandolină.
Aceleași versuri rupte din poeme
se duc cu vântul serii spre apus,
ținând în brațe dorul readus
din ambuscada scurtelor foneme.
De voi mai trece însă prin grădină,
cu pașii obosiți, în prag de veac,
ascunde-te degrabă în cerdac –
nu aștepta regretele..., să vină !
Comentarii
Vă mulțumesc, domnule Mihai Katin, pentru aprecierea versurilor mele! Gânduri alese din partea mea!
Se duce vremea rece peste vreme
în toamnele cu zile tot mai mici,
degeaba mai încerci să te ridici
din paradigma falselor dileme... superb,de fapt tot poemul este de înaltă clasa