Trecut-au călători muşcând din trupul sec,
iubirea să-mi înec în labirint de şoapte,
cu herghelii de cai... fantome din oglinzi,
bătut-au răsăritul atât de multor fapte.
Din trunchiul vânăt, putred, zoresc să iasă mir,
de toate parcă ar cere, din ceaţă vor tămâia,
cu oasele sfărâmate şi capul prins în brâu...
râvnesc din oale sparte, s-o scoată pe Maria.
Aşa vin răpitorii... cu mintea ştrangulată...
şi uită că o viaţă, nu-i timp în veşnicie.
pe mâini le cad podgorii, în inimă au piatră,
dar veşnic este CREZUL şi dragostea-n robie.
Şi ca-ntr-o ironie mă-ncalţ cu truda vieţii,
la schimb, până-n orbită văzduhul mă îmbie,
când aspră este fiara şi păpuşarul snob,
să plâng sub flori de gheaţă...o frunză ruginie.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Imagine de poezie modernă.
Dar atenţie, versul clasic presupune nişte rigori de ritm, rimă şi măsură pe care nu le respecţi.
Dacă simţi că versul clasic nu te încape scrie doar în vers alb!
Spun asta pentru că ai ochiul şi limbajul unui bun poet modern!