Pasarea Phoenix


Am ars ca o torță

Și inima mi-i scrum,

De dorul tău,
Un dor nebun...acum

 

M-a-mprăștiat vântul

În patru zări

Și la tine-n drum,

La mari depărtări.

 

Dorul te-apucă, de-odată,

 - Amintindu-ți de mine –

Că inima mi-a fost curată

Și-n întregime-ți aparține.

 

Acum o cauți prin cenușa

Împrăștiată pe câmpie

Și-ți dai seama că la ușă

Nu-ți mai bate nici o bucurie

(Și inima ți-e goală si pustie)

 

Ale tale lacrimi de-or să cadă,

Din cenușă o sa renască

Inima mea,prefacută-n

Mândra pasăre măiastră.

 

Să îți cânte

- La fereastră -,

Să te-ncânte

Pasărea măiastră

 

Renăscută din cenușă,

S-o primești

- De-ți bate, sfioasă, la ușă -,

S-o cinstești și s-o iubești,

 

Să-și ia zborul

Și să-ți poarte

 Dorul,

Cât mai departe.

 

S-aducă-napoi

 Odorul,                 

Din inimă să-ți umple

 Golul.

MdRaesculum iulie 2009/Rev. 05.2011

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumesc ,Lenuș și Mihaela!

    O zi cu bucurii!

    cu drag

  • Pasărea Phoenix...Minunat poem ..Felicitări!
    Cu prietenie Lenuş
Acest răspuns a fost șters.
-->