pastel
de ce lunca lăcrimează, doamne,
și-o-nvelesc covor de frunze moarte,
care-n vânt
cântă toate dorurile mele,
cerul picură scântei pe jos,
luna, portocala obosită,
parcă-i aruncată la gunoi,
curcubee-ntregi de galben brun
se răsfrâng pe ugere de boltă,
seara se topește-n plopii goi
într-un ireal penel blazat
mâzgălit de pictorii strigoi.
toamnă…toamnă…
6 noiembrie 2011
Comentarii
Superb poem , felicitări maestre !