Păstrez...

Păstrez în inimă de mulți ani un vis, 

de iubirea noastră a fost odată scris, 

Mă atinge printre flori numai vântul, 

călătorește în timpul plecat gândul.

 

Privirea ta este o caldă mângâiere, 

într-o noapte plină de multă tăcere,

Pe ziduri albe ramurile se răsfrâng,, 

multe vise triste în suflet se frâng.

 

Mi-e dor iar de timpul care a plecat, 

și printre lacrimi multe m-am ridicat, 

Îmi place să alerg desculță prin ploaie,

atinsă  numai de ale ei gingașe șiroaie.

 

Acum încerc să îți scriu o scrisoare,, 

să o citești într-o zi cu mult soare,

Aș vrea să dau timpul nostru înapoi,

în casa noastră mică să fim amândoi.

 

O petală albă se odihnește pe masă,

păstrez în inimă o amintire prețioasă,

Și deseori noaptea îmi aduc aminte, 

că în viață nu au fost numai cuvinte. 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->