Privesc în largul amăgirii
De-a fi din nou poet
Atunci când nu poţi desuet
Să spui ce-i doar în calea firii.
Iubesc tot ceea ce mă înconjoară
Nu am ranchiună, nici resentimente
Lupt doar cu mine şi nu e în doară
Căci îmi doresc doar alb, el albul fără pete.
Aş spune că sunt patriot convins
Iubesc ea ţara mea deşi cam şchioapă
Dar nu mă las deloc învins
Să cred în ziua când vom fi afară din această groapă.
Dar ce iubesc la infinit, fără rezerve
E locul unde m-am născut
Sunt lucruri prea de suflet, ce nu au pereche
Părinţii mei şi chiar cu mult mai mult
Iubesc la infinit ai mei copii
Flori dragi ce au petalele umbrite
De roua dimineţii încă nepornite
Iubesc azi, mâine şi cât voi mai fi.
-->
Comentarii