Lunecă cerul, coboară gândul şi tace în liniştea
lăsată de timp şi lumina arde (a)prinsă de dor.
Sfârâie tălpile. Îmi suflec mâinile cu degetele despicate
când scrijelesc cuvinte, în pământ, adânc, cu urme.
Aleargă şoaptele pe aripi de suflet,
adiate de vânt şi foşnet de ramuri şi trosc...
M-am trezit pe aceeaşi banca. Banca noastră, tată
şi eram toţi trei în acelaşi spaţiu, dar (mereu) altă clipă.
22.05.2015, ora 12,39’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Gabriela, o zi minunata, Marius
multumesc din suflet Rodica, o zi minunata, Marius
amintire, istorie, dragoste de ne-lumesc, toate încadrate într-un timp mişcător... Felicitări, domnule Marius!
multumesc din suflet Emilia, o noapte binecuvantata, Marius
Frumos, un moment plin de reverie...