PE COAMA ÎNSERĂRII

Se simte primăvara, cu zile tot mai lungi,

iar gândurile-aprinse în prag de neuitare

cu dorurile-n brațe te cheamă să ajungi

când soarele-n derivă se duce la culcare

 

Privesc de pe terasă spre malul aplecat

în apa spumegândă, rostogolită-n valuri,

și parcă, deodată, în largu-ndepărtat,      

te văd venind pe ape, învăluită-n șaluri.

 

Călare pe licornul cu frâul de argint,

și aripile-ntinse pe-o margine de zare,    

ajungi tot mai aproape, în vis să te alint,

regină neuitată de doruri arzătoare.

 

Dispari însă deodată în cuta unui val,

iar visul meu se rupe la marginea uitării,

pe când în depărtare un cântec de caval

alergă după tine pe coama înserării.

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->