am ascultat de mii de ori
respiraţia ta
până când aerul a ieşit pe fereastră
noaptea e o cascadă de gânduri
în tăcerea adormită în corp
clipele ceasurilor de piatră
taie prin zilele anotimpului
în constelaţia dragonului
pe partea opusă cerului
calătorii fac drumuri neregulate
un ochi mă deschide şi vede
celulele din mine
legate cu lanţuri ruginite
îmi intră în iarnă
Comentarii
Cu multa placere,Nicolae
Camelia, mulţumesc pentru frumoasa postare.
Mircea,dorul a rămas in odae să supravegheze respiraţia, a ieşit doar aerul expirat.
Lenuş, o trecere cu bucurie.
A ieșit pe fereastă...dorul
Râuri de gânduri
strecurate-n noapte...
Minunate versuri..Felicitări!
Cu prietenie Lenuş
Maria,mul'umesc pentru răspunsul în versuri.
Gânduri bune!