Înălţăm în vazduh zmeul, vântu-i frânge zborul
cu o linişte smulsă copilăriei,
sub aripi se nasc aşteptări prin care se ridică
visele clădite pe aer.
Speranţele învinse ne împing în focul căutării
nu se pot stinge cu apele ploilor
spargi tiparul cuvintelor cu înţelesul furat
de pietre aşeazate într-un perete de gânduri.
Dorinţele ard şi pătrund în clepsidra trupului
împrăştiind nisipul,
somnul surprins de lună plină aşezată-n fereastră
căzută apoi într-un măr pitic
te face imponderabil
nu vezi, nu auzi, fioruri te străpung
cu îrizări în surâs.
În clipele sparte de uitare într-o bucurie cu faţete perverse
doar eu
aştept dimineaţa sosirii din depărtări.
Găsesc răcoarea şi roua ierburilor
pierdute pe umerii fluturilor,
minunea care te întâmpină
o lacrimă înflorită pe genele clipelor
flacără înteţită în ochiul meu de cristal
albastru.
Fulgerul venirii alungă nerăbdarea
pe ţărmuri fără somn
cu credinţa că vom ajunge înlăuntrul iubirii
ca într-un altar.
-->
Comentarii