Tremură lunca și codrii
Sub însemnul lui Gerar,
Sus pe deal te cheamă plopii,
Dar tu treci pe-aici mai rar!
Cerul și-a întins betele
Peste albele morminte,
Ziua curge spre vâlcele,
Noaptea-și pune noi veșminte.
Tu răsari peste genune
Și din negura de vremi,
Ăstei lumi ai dat un nume,
De urgii nu te mai temi!
Ai umplut cerul cu stele
Luminând a noastră fire,
Tu, luceafăr, printre ele
Și a noastră moștenire!
Oști trecut-au pe sub zare,
Tu în versuri le-ai cântat;
Generații… câte oare
Te-au iubit și ascultat?
De prin ramuri azi bătrâne
Curg broboade reci de gheață,
Doruri s-au făcut fărâme
Pe sub teiul plin de viață.
Timpu-și scutură prigoana
Prin toate ungherele,
Tu demult ai oprit goana,
Dar și revederile.
Chipul tău plin de mistere
Cu privirea-ți glaciară,
Între doua emisfere
Urcă lin și lin coboară.
-->
Comentarii