Peste malul vorbirii un pod de cuvinte
Vindecă golul din înţelesul rămas
Unde umbra urme nu lasă
Şi uitarea chiar timpul trecut îl ucide.
.
Deschid ochiul prin scorburi de ceaţă
Unde piramide luminii singure cresc,
Mă afund pe văile vinului alb
Să-ţi văd cum fumegă mângâierea.
.
Departe de aproapele ce ne acoperă cu frig,
Chemările sunt mai adevărate ca oraşul,
În timp ce zidurile se tot luminează
Atingându-se orbitor de norii de fum.
.
Tu ca o ruptă din coaste cu aşchii
Te refaci pe tălpile curbe de sare,
Înaintăm împreună prin praful stelar
În aşteptarea aprinsă iubirea s-o palpăm
.
Deasupra mere mai frumoase ca aurul,
Dedesubt şarpele viclean al pământului
Şi acea îngrădire îmbibată cu temeri
De pofta nesăbuită ce urcă prin trup.
-->
Comentarii