Acum eşti liber, liber ca suflarea
Şi ca suflarea te destrami în vânt!
Nu-ţi ştii menirea, nu-ţi găseşti cărarea
Şi nu mai poţi să-nnozi un singur gând...
Descătuşarea ţi-a adus...pieirea!
Sărman peruş cu vorbe învăţate...
În faţa ta-i acum nemărginirea,
Ce o numeai odată, libertate...
Dar zborul îţi e frânt, aripa moartă
Căci colivia, strâmtă ea ţi.a fost!
Încerci să faci doi paşi până la poartă
Şi înţelegi că nu mai are rost...
Căci dincolo de poartă-i lumea mare,
Ce alte legi cunoaşte şi alt sens...
Şi libertatea de acum te doare
Şi-ncerci să crezi în termenul '' consens ''....
Privirea ta ţinută-n adormire,
De grele văluri, de un bun dresor
Este durere şi nedumerire
Când vrea să vadă dincolo de nor....
Iar gândul tău, ce îl credeai poet,
Se-mpiedică de tot ce-i iese-n drum!
Şi teama-şi face loc, încet, încet..
Şi te-ai întoarce-n colivie-acum...
Dar, colivia-i părăsită, spartă,
Şi renegată de întregul cârd...!
Grăunţe nu-s ! Nici apă, nu e, iată..!
Şi-atunci, n-ai încotro ! Te-ndrepţi spre târg...
Te-aşezi de bună voie-n colivia
Cumpărătorului cu bani mai mulţi
Şi-aştepţi mâncare cu nimicnicia
Atâtor papagali, flămânzi, desculţi....
-->
Comentarii
Pe cât de mici, pe atât de tandri...Şi naivi!
Şi neajutoraţi!::::
Cu drag, Lucia
mulţumesc Camelia ptr, comentariu!
clipe de aducere aminte care ne spun că, mereu va EXISTA dragostea...
şi unde e dragoste, e speranţă!
cu drag, L