mi-e mâna undiță flămândă
cămașa-n vânt se tăvăleste
mirajul apei e doar undă
bogat săracă fără pește
pluta-nghețată nu se-neacă
timpul demult e la apus
nici stuful nu se mai apleacă
nici norii nu mai cresc în sus
acul mi-a fost furat de-un șarpe
pândind șiret la niște mierle
firul subțire s-a pierdut în ape
suport de luni făcute perle
momeală n-am în podul palmei
plasa încurcată numai găuri
sirenă, hai, dă-i cep tu tainei
nu te mai bălăci prin tăuri
pune tu vrajă în vârf de alun
adu-mi tot pestele la mal
descântec să mă-nveți să spun
să nu mă rog la orice val.
12 05 2012
Ștefan Oană
Tulcea
-->
Comentarii