Spre moarte în viață şi-n viață-n catrene,
Cu negrul bob - punctul cuvânt,
Cu roşul aprins ce-mi curge prin vene,
Din noapte cobor într-un mac pe pământ.
Petala de roșu fragilă simțire,
Culoare aprinsă pe-a timpului drum,
Înger căzut spre pătimire
Ce arde de dor ajuns un summum.
Câtă nevoie de suferință,
Nevoia de roșu dintr-un blestem,
Sufletu-atinge prin umilință,
O stare împinsă la punctul extrem!
Înger de roșu căzut spre palpare
În noaptea ce-ascuns-a luna în nori,
Răsarire din negru te-nalți către soare,
Halucinantă făptură să mori.
Roșie-i moartea, incandescentă,
E arderea vieții și-astfel viața-i moarte.
Trăire născută spre-a fi iminentă
Într-o stare de-a fi ... de-a fi mai departe ...
14 iun 2016
Mara Emerraldi
-->
Comentarii