Piatră
desprinsă
din munţi şi pământ
rostogolită în ape
sau
pusă-n preparatul construcţiilor
pari invicibilă
firele de iarbă se-mpiedică de tine
dar nu le e greu să te pătrundă
pentru a ieşi la iveală
triumfătoare.
Piatră
cuminte ca o floare
supusă oamenilor şi calamităţilor
încintată de razele soarelui
răcorită de gerul năprasnic
acoperită de ploi şi zăpezi
aştepţi să fii folosită
alături de tainele vieţii
pe care nu le poţi spune.
Piatră
şi tu plângi şi suspini
pe-acolo pe unde
n-ajunge picior de om
alături de tainele pământului
ce devorează leşuri
şi mângâie rămăşiţele lor
până când acestea
se-ngeamănă cu ţărâna.
Piatră
componenta
vieţii şi-a morţii
facem legământ cu tine
acum şi dincolo
de existenţa noastră.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Interesanta oda dedicata pietrei!