Piatra

Piatra

Ascult, departe, marea fremătând,
ca pe-o femeie ce-şi strigă iubitul
pierdut, undeva, în adâncul de gând,
în valuri reci, ce-i tulbură zenitul.

Prin razele ce-alunecă-ntre valuri,
se-aud acordurile unui cântec trist,
durerea iubirii răsună către maluri,
pântec de mare, ce naşte-un ametist.

Piatra, violet, ia strălucire de la Lună,
piatra iubirii, în cer şi pe pământ,
venise-n lume să nu lase să apună,
ce-a fost legat prin sacru legământ.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->