Picura un fior...

[Elisabeta Branoiu]

Picură un fior
de Elisabeta Brănoiu
Picură un fior
de iubire şi dor,
“Proroocie Divină”
peste al meu drag Popor.

Tu, înger de veghere
Dar, din Darul Divin
din a Domnului vrere,
sub aripile întinse,
îl porţi pe braţele tale
ca să înţeleagă misterele grele.

Modelat cu răbdare,
Îl urci, lumină spre infinit,
spre treptele Cerului,
pentru împlinirea unei “Taine” în timp,

Rotunjindu-i sufletul uşor,
cu zâmbetul iertării,
în puţine secunde,
îi alungi amintirea durerii.

Chemarea îl atinge, uşor,
în calde valuri de iubire,
remodelându-i firele
de viaţă plăpânde.

Îi ştergi trecutul
din perdeaua cenuşie,
revărsând peste el,
parfumul veşniciei!

Pacea, din colţişorul de suflet,
cu sentimentul iubirii,
stă drept solie popoarelor
ca prunc în faşă, “Nou Născut”,
Prin Chemarea Divină,
îndemnând pe toţi să vină
să guste « odihnă».
la « masa de pace »
Din Cerul Sfânt.

Un fior de iubire şi dor,
din glasul “Luminii...”
spre Pământ, picură uşor,
peste al meu “Român-Popor”,
un Dar,  din Darul intruchipat al “Iubirii”.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]