privesc in sus
albastru nemaiîntâlnit –
cerul Egiptului
toata culoarea zilei
coboară în amurg
plâns de fericire
deşertul aleargă
e visul copilăriei
„al salam aleykum”
mirosuri dulci
de la terasă privesc
necunoscutul tăcut
*
ascult chemarea deşertului
nisipul scârţâie sub sandale
constelaţii albe
întind mâinile spre cer
prin aerul rece
frisoane de fericire
nici un sunet
doar paşii mei
tulbură pustiul
zâmbesc din nou spre dune
imagine visată
de atâtea ori
voci în depărtare
mă întorc pe urmele
propriilor paşi
colierele cu versete
zornăie în beznă –
vocea sfântă a Coranului
*
dimineaţă-n deşert
rochia galbenă flutură
în vânt
aştept răsăritul
mă-mbăt cu prima rază
închid ochii
timpul e-n faţa mea
se-apropie povestea
în mii de culori
drum nesfârşit
cerul se deschide
e capătul lumii
îngerii zilei se roagă
duc cu mine versurile
lui Rumi Mawlana
verdele Nilului
îmi arde sufletul
aşteptare
în templul din Luxor
primele hieroglife
îmbraţişez cerul
sunt una cu istoria
ies din mine însămi
râzând
ghidul Said mă priveşte
chipul meu
pe un papirus
*
soare torid
peste Valea Regilor
tărâm mult visat
de jur împrejur
stânci uriaşe
umbre prin aer
mângâi pietrele
vorbesc cu ele
în versete
am mai fost aici
în altă viaţă
mi-am regăsit nemurirea
cărarea altor timpuri
mormântul lui Tut Ankh Amun
viaţă în moarte
alerg ca posedată
spre grota ascunsă
stranie chemare
sarcofagul lui Tutmosis
clipă suspendată în timp
aerul greu
am rătăcit drumul
fascinaţie imemorială
SUNT LIBERĂ
*
îmi ating ankh-ul
eternitatea mă aşteaptă
aripi pe cer
marea atât de albastră
templul Abu Simbel
miracole in aer
dincolo de timp
privirea lui Ramses
- hipnotizantă
*
dimineaţă fierbinte
astăzi se va împlini
visul cel vechi
gara din Cairo
poliţişti cu câini
câtă aşteptare
maşina aleargă
pe drumul de foc
nisipul cântă
tărâm străvechi
păşesc cu evlavie
emoţie fără egal
în faţa mea
piramidele eterne
lacrimi de fericire
cu ochii spre cer
îi mulţumesc lui DUMNEZEU
clipă divină
îmbraţisez lumea
nicicând nu am fost
mai liberă
istoria dansează
în culori halucinante
pace fără sfârşit
nu există hotar
între lumea de azi
şi lumea de ieri
mai aproape de soare
strig zeii pe nume
suflet şi trup
inima piramidei
sunt mireasa faraonului
ating sceptrul
poezie la mijloc
de milenii
spiritul mă devorează
sunt una cu piatra
început şi sfârşit
ating nemurirea
*
miezul nopţii în Cairo
hoinari pe străzi
magie lunară
depănăm amintiri
nimic mai sfânt
decât prietenia
*
în faţa mea
întunecata, nesfârşita mare
aceeaşi culoare cu cerul
glezna atinsă de val
fantomele urlă
în neant
strâng la piept Coranul
dăruit de Abdelaziz
în numele prieteniei
noapte adâncă
umbrele faraonilor mă ating
e vremea plecării
ultimul tablou:
fericirea şi moartea se plimbă
mână în mână
(2010)
-->
Comentarii