Îmi scriu poemele, nu-mi schimb obiceiul
nu arunc culori pe pânze,
păşesc înaintea mea cu câteva clipe
cu speranţa ajungerii din urmă.
Mă culc cu noaptea în braţe, vulgară
îmi smulge simţurile din rădăcini
şi le aruncă pe rigola dimineţii.
Scap speriat ca un porumbel fără aripi,
fac paşi suferinzi pe pământ
şi nimeni nu mă vede.
Dreptatea mea e uitată
vreau doar la răsăritul soarelui
să mă risipesc o clipă,
să-mi plâng bucuria-n cuvinte.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
"Sa-mi plang bucuria-n cuvinte",foarte frumoase versuri...felicitari!