01. (poezie, poem erotic)
~ ciclu Matrix – ficţiune coerentă erotică ~
Eros în dimensiuni prăbușite și alte spații deșarte
Dedicaţie: „Trupurilor transpirate ce își scriu propria nemurire, evadând din regula sterilă a convențiilor administrative în penumbra uzinei.”
I: Geografii Clandestine Poemul 1:
Decor: Platforma exterioară a unei uzine dezafectate, sub cerul liber
(ea: 17 ani, adolescentă/el: 21 de ani, student)
Platforma metalică
Răceala fierului brut
pătrunde prin tălpi,
o vibrație veche, industrială,
ce ne urcă în oase.
Miezul nopții e fix.
Rochia ta subțire,
din bumbac ieftin,
flutură în vânt ca un steag
al abandonului.
La șaptesprezece ani,
ochii tăi verzi caută
un sacrilegiu.
Te-am împins încet
de balustrada ruginită,
deasupra hăului
halei de turnare.
Bustul tău fragil
se arcuiește spre cer.
Sânii tăi mici,
cu sfârcurile rigide
reacționând la crivăț,
îmi înțeapă pieptul încordat.
Suntem doi clandestini
pe o epavă de fier.
Mâinile mele mari,
aspre de magneziu,
îți desfac jartierele
într-un preludiu
chinuitor de lent.
„Nu-mi pasă de frig,”
îmi șoptești pe buze,
„fă-mă să uit orașul,
pătrunde-mă acum,
sub stele.”
Mă imping în tine,
adânc, violent,
fără nicio clauză morală.
O pătrundere sacadată
ce face schela
să vibreze ritmic.
Unduirile tale lascive
sunt elastice, disperate.
Mă strângi în interior
cu o cruzime asumată,
o poartă strâmtă
a voluptății pure.
Sudoarea ni se amestecă
cu praful de cocs,
în timp ce un geamăt lung
lovește tavanul de tablă
al uzinei.
Explodăm împreună
la treizeci de metri
deasupra lumii lor sigure.
O descătușare de seve,
un accident carnal trăit
la miezul nopții.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii