Ploua tăcut în seara noastră,
iar trenul ce pleca din gară
avea doar chipu-ţi la fereastră
cu zâmbetul rămas afară.
Pleca încet, dar nu ştiu unde,
lăsând în urmă mica gară,
iar eu priveam rănit de-afară
prin stropii ploii tremurânde.
Rămas acolo-n prag de seară,
mergeam confuz, în urma ta,
văzând că trenul ce pleca
purta o mască mortuară.
Dar unde pleci?–te-am întrebat,
cu glas pierdut, în ploaia rece,
când trenul aştepta să plece
cu chipul tău, în păr buclat...
Nu mi-ai răspuns, dar ai zâmbit,
privind peronul cenuşiu,
unde plângeam încă mâhnit
plecarea ta c-un tren pustiu.
Plângeam încet cu fulgi de nea
care-mi cădeau în suflet doar,
iar tu, din trenul selenar,
priveai adânc uimirea mea.
Dar ai plecat, într-un târziu,
iar chipul tău, rămas o pată,
mă răscolea fără să ştiu
de-o să mai vii-napoi vreodată.
-->
Comentarii
Mulțumesc, Lenuș Lungu! Vă trimit gândurile mele cele mai frumoase însoțite de urarea La mulți ani!
Superb!
La mulți ani!
Mulțumesc pentru urare, La mulțiani!
La mulți ani, 2020!
Mulțumesc, Adrian Simuț! Gânduri alese din partea mea și Urări de An Nou 2020, cu sănătate, belșug și spor în toate!
Trist și totuși sublim... De revenit nu mai revine, dar cândva un alt tren cenușiu ne va duce în aceeași direcție!