PLECARE IMINENTĂ, Poem expresionist-oniric de Corneliu Neagu
.
O punte nevăzută mă duce peste vreme
să regăsesc uitarea, în timp nedefinit,
când dorurile mute încearcă să mă cheme
la vechile hotare, pe unde ne-am iubit.
Dar căile uitării sunt tot mai încurcate,
rămân mereu ascunse în false amintiri,
sub brâuri răsucite la margini de păcate
aduse peste vreme de fostele iubiri.
.
Îmi amintesc adesea de vara-ntârziată
întinsă peste visul de care m-am temut,
că-n seara hărăzită te vei lăsa furată
de-o falsă amintire întoarsă din trecut.
Cânta în depărtare fanfara militară,
diezii din fligoarne urcau necontenit,
pe șinele străine un tren sosea în gară,
cădeau din clarinete bemolii de granit.
.
În notele fanfarei se rătăcea un sunet
cu mitice accente de iminent declin,
din hăuri neștiute, călare pe un tunet,
veneau regrete surde pe aripi de destin.
Trimise cu privirea, întoarsă către mine,
din trenul fără nume, care pleca grăbit,
mă ajungeau îndată, alunecând pe șine,
în suflet să se-așeze pe dorul răstignit.
ANALIZĂ LITERARĂ de Maria Melania Bejan
Poemul "Plecare iminentă" este o fantezie a minții, un joc al creierului unde sunt puse sub lupă probleme și concepte majore ale existenței umane. Trăirile vieții și experiențele bogate acumulate născocesc întrebări și caută răspunsuri privind înțelegerea vieții, morții, nemuririi.
Acestea nu pot fi comparate cu înțelegerea subiectivă a lumii raționale, de aici frământările poetului pentru deslușirea misterelor ce îi mistuie mintea în găsirea raționamentului absolut și totodată mulțumitor.
Este un poem cu tentă filozofică și aparține expresionismului oniric.
În prima parte a poeziei, poetul relevă detalii ale existenței umane, conștientizarea sinelui prin intermediul timpului și a unor amintiri (repere venite alandala). Încercând să deznoade (să deslușească) trecerea timpului, poetul începe a percepe propriul suflet și să descopere că timpul devine simplă proiecție a sufletului, că sufletul dă valoare timpului.
"O punte nevăzută mă duce peste vreme
să regăsesc uitarea, în timp nedefinit,
când dorurile mute încearcă să mă cheme
la vechile hotare, pe unde ne-am iubit.
Dar căile uitării sunt tot mai încurcate,
rămân mereu ascunse în false amintiri,
sub brâuri răsucite la margini de păcate
aduse peste vreme de fostele iubiri."
Autorul Corneliu Neagu face o însemnare clară prin întreg conținutul poemului - că timpul este un simbol al sufletului, că bucuria și durerea măsoară cu adevărat timpul, că viața e o formă a iubirii, că doar sufletul poate trece peste barierele timpului și îl face nemuritor.
Dragostea de viață este stipulată prin amintirea a tot ce înseamnă frumosul în iubire (iubiri trecute și prezente), prin vara întârziată ce simbolizează dorința implementării a câtor mai multe planuri și proiecte.
A doua strofă conturează psihologia contemplativă a vieții: tumultul vieții prin cântecul fanfarei militare / muzica exterioară devine muzică interioară a sufletului. Diezii care urcă necontenit sugerează bagajul realizărilor, împlinirea visurilor, dar și a călătoriei reflectând gândurile și emoțiile unei
meditații profunde asupra trecerii timpului. (Trenul, șinele, gara) sugerând călătoria Eului prin viață.
"În notele fanfarei se rătăcea un sunet
cu mitice accente de iminent declin,
din hăuri neștiute, călare pe un tunet,
veneau regrete surde pe aripi de destin."
Strofă a treia evidențiază transcenderea faustian-tragică a realității, binomul viață - moarte, timpul care trece inevitabil și ireversibil, iar viața este efemeră.
Conceptul de trecere rapidă și neîntreruptă este foarte prezent în partea a treia a poeziei prin folosirea expresiilor: rătăcea un sunet, călare pe un tunet, iminent declin, aripi de destin, trenul fără nume, pleca grăbit, alunecând pe șine.
"Trimise cu privirea, întoarsă către mine,
din trenul fără nume, care pleca grăbit,
mă ajungeau îndată, alunecând pe șine,
în suflet să se-așeze pe dorul răstignit."
Poemul "Plecare iminentă " este o explorare profundă și emoțională a condiției umane capabilă să provoace emoții mari și mesaje profunde "Dor răstignit".
Titlul poeziei este sugestiv prin mesajul puternic și ne aduce în atenție siguranța morții. Prin conștientizarea morții de fapt conștientizăm viața cu limitele ei fizice și psihice, cu ideea de alegere și renunțare, cu ideea de creștere, înflorire și dispariție, cu ideea de pierdere și cu toate întrebările fundamentale care ne influențează clipă de clipă.
Stilul literar utilizat de poetul Corneliu Neagu în poezia „Plecare iminentă" este unul plin de imaginație și de emoție. Autorul a folosit figuri de stil precum epitetul, personificarea, metafora, comparația pentru a-și exprima ideile și pentru a crea o atmosferă de melancolie și nostalgie. Această tehnică literară contribuie la impactul puternic al poeziei asupra cititorilor.
Emoționant și trăitor poem!
-->
Comentarii