Lăsați-mă o clipă în pragul neuitării
să pot privi în urmă la tot ce-a mai rămas
din toamna-ntârziată ce alunga cocorii
și ne punea dileme în acele de ceas.
Pendulele rebele măsoară alte ore,
mai lungi decât acelea pe care le-ai lăsat
să curgă îmbrăcate în renunțări majore,
așcunse cu migală sub umbre de păcat.
Plecarea ta târzie pe-o neștiută cale,
deschisă fără veste de cârdul de cocori,
lăsa ca amintire doar vechile-ți escale
ce-mi aduceau în suflet tornade de fiori,
cu amăgiri amare și tragice secrete
ajunse nechemate, pe drumul cunoscut,
să-mi reașeze-n cuget noianul de regrete
jucate la ruletă pe-o miză de-mprumut.
Mă roade suferința în nopțile cu lună,
iar neuitarea cruntă mă bântuie din greu,
când clipele fugare se reîntorc să-mi spună
că-n visurile mele vei reveni mereu.
-->
Comentarii
Mulțumiri alese din partea mea Aurelia AlbAtros pentru popas, lectura versurilor și frumosul comentariu în versuri, care duce poveste plecării târzii mai departe! Onorat!
Domnule Ioan Muntean, vă mulțumesc, cu cele mai frumoase gînduri, pentru popas, melodie și îmagini de neuitat! Onorat!
"Nu regreta niciodată nimic. Dacă ceva este bun, e minunat. Dacă ceva este rău, nu reprezintă decât o experienţă."- Victoria Holt
Într-o noaptea târzie... Nu-ţi pot spune rămas bun, doar un adio cu dragoste...