Plouă cu stropi de soare, afară, tată.
La banca noastră, aşezaţi, suntem toţi trei – eu, tu şi sufletul.
Ascultăm şoaptele cum udă pământul şi lumina cade de jos în sus, acum
şi norii parcă nu mai sunt nori. Au forma copacilor şi zumzet de culori
ne ciripesc păsări ascunse în zbor de picuri, lacrimi printre frunze.
Se bucură cerul.
02.05.2015, ora 15,39’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Rodica, o zi bunecuvantata, Marius
se bucura si cititorul de acest mirific poem inscriptionat in adancul sufletuluii iubitor de frumos. Felicitari!