Nori adunaţi de pretutindeni
Acoperă nemărginirea
Chiar şi aleea vieţii mele
Pe care tot păşesc spre nemurirea
Acelor clipe ce scoboară
Din lumea nostră pământeană
Şi căutând parcă în doară
Să mai aline câte-o rană.
Stropii cei reci vin tot năvală
Chemând a toamnei răzbunare
Se răzvrătesc, căci autumnală
E şi dorinţa arzătoare.
Totul e ud, e chiar complet
Acoperit şi prea pătruns de ploaie
În lumea asta fără de talent
Sunt suflete ce plâng, dar nu se-ndoaie.
Comentarii