Peste codrii făcuți scrum, peste câmp, praf de război,
Peste lumea-n rugăciune cu genunchii bătătoriți,
Implorând ploaia să vină... Mulțumim Doamne, și sfinți!
Ape prăbușite-n mâl, țin olane înspre cer,
Ca să-și facă din stropi, stoc, pentru vietăți căci pier.
S-a stins un blestem când frunza gălbejită se grăbea
Ca să părăsească pomul timpuriu, biata de ea.
Ploaia-și stoarce trenciul ud peste lan, vădit, târziu,
Ciocârlanul stă năuc lângă puiul ars de viu...
Solul cască guri uscate și absoarbe vlăguit
Orice picătură fadă că prea mult a pătimit.
Șiroiesc stropii haotic, și grăbiți, cu fremătări,
Și cad ploile cu șopot, și cu binecuvântări...
Comentarii