Plouă a toamnă, e târziu
În suflet s-a făcut pustiu
Pe-asfaltul ud şi plin de apă
Un nor de lacrimi or să-ncapă.
E ploaia lacrimă curată
De îngeri în penel pictată
Şi pus-ofrandă pe asfalt
În dansul vântului invoalt.
E-o toamnă care stă să plece
În trena ei, o ploaie rece
Îmi lasă-n suflet un regret
Parfum de brumă în buchet.
Cu crizanteme-nmiresmate
De frunze, gata dezbrăcate
Cu plete-n vânt şi despletite
Mi-aduc azi gânduri înmiite
Din toamnele în care-odată
Iubirea rămăsese toată
Îmbrăţişată-n bucurie
Şi cu miros de poezie.
Încarcerată într-o stanţă
Păstrez o lacrimă restanţă
Mă plimb discret pe-aleia mută.
Tăcerea, este absolută.
-->
Comentarii
Sensibile versuri Delia....Felicitări!
Cu prietenie Lenuş
lacrimi restanţă avem toţi!
ele trebuiesc plânse.
ai mare dreptate prietene
E ploaia lacrimă curată
De îngeri în penel pictată
Şi pus-ofrandă pe asfalt
În dansul vântului invoalt.
Minunat poem! Felicitari, doamna Delia!
mulţumesc Camelia dragă.
E-o toamnă care stă să plece
În trena ei, o ploaie rece
Îmi lasă-n suflet un regret
Parfum de brumă în buchet.
Frumoasă toamna ta Delia ! Păcat că i se apopie sfârşitul ! Un poem deosebit de frumos, felicitări !
mulţumrsc frumos domnule Sprâncenatu