Plouă-n cadenţă şi mărunt
Ca-ntr-un bacovian poem
Nu ştiu să strig, sau să blestem
vis feciorelnic, păr cărunt.
Cînd inima prin ochi să iasă
ar vrea, să nu-mi mai stea în piept
În timp ce eu, în van aştept
O rochie albă de mireasă,
Dar nu e nimeni şi nimic
Când mai ucid odată visul
Şi mor şi eu cu el,"ucisul"
Ce iar mă scoate din tipic.
Comentarii
Frumoasă inspiraţie, Delia.
Stimată doamnă cititor
cu jumătatea-mi de-autor
Vă mulţumesc neabătut
şi cu respect vă şi salut.
Mulţumesc pentru comentariu dar vina e a doamnei Any Badea...