Păşeam încet prin boarea de-azalee
Din mica mea grădină suspendată;
Purtând în cuget ciob de nestemată,
Strângeam în suflet muguri de Lactee.
M-am rătăcit de magica alee;
Mai reflectez şi-acum, debusolată,
La oaza mea cu stele mobilată
(Strângeam în suflet muguri de Lactee).
În căutarea unor panacee
Să vindec hăul renăscut în mine,
Mi-am rezervat din aştri un ciorchine
(Strângeam în suflet muguri de Lactee).
Bucăţi de cer şi aripi ţin sub cheie;
Păşeam încet prin boarea de-azalee...
PS: Îl rog pe domnul Muntean să adauge şi acest ronset la celelalte ale mele (din antologia concursului de ronseturi de anul trecut), fiindcă atunci nu îl găsisem, ca să i-l trimit! Mulţumesc!
-->
Comentarii