Am deszăpezit gândurile prinse-ntre troiene,
în suflet pâlpâie lumânarea ce picură amintiri,
altă iarnă îşi cerne fulgii peste umeri şi gene,
dar parcă a fost ieri când mă topeai în priviri.
Ţi-am simţit zvâcnirea aripilor în preajma-mi,
adierea ce mi-a răvăşit păru-n prag de iarnă,
mult mai târziu, am înţeles rostu-ţi din lacrimi,
dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă.
Încă, te doare zbuciumul şi frământare mea,
destinul ne-a ales părţi ale aceleaşi scântei,
dar te voi cauta prin cărţi, să-ţi simt adierea
şi parfumul de sub teiul cu flori, ca ochii mei.
Cărţile din bibliotecă le voi pune-n mulţi saci,
sunt prea mari, grele să le şterg praful gros,
voi păstra şi citi doar, Odă de Eminescu, căci
,,nu credeam să-nvăţ a muri vreodată'', serios.
12 Ianuarie 2017 - MIT
Grafica: Mihai Catruna

Comentarii
Va multumesc frumos, dle Nicolae VASILE, pentru apreciere si felicitari!
Multumesc mult, Lenuş Lungu, pentru lectura si apreciere!
Felicitări!