Mi-e viaţa filigran de flutur
Ce s-a lipit pe-atele de lumină,
Merg şchiopătând, destinul e de vină
Când s-a desprins de ultimul lui număr.
Oglindă sunt, convex în imitaţii
Mă văd din alţii când ei văd prin mine,
Sunt egocentric inimii în vine
Când umbra îmi aduce incantaţii.
Trec umilit de zgomotul mulţimii
Precum e iarba stau sub vorba cetei,
Am învăţat să scriu în urma cretei
Peste şotronul dedicat uitării.
Şi când pierdut voi fi într-o mătase
Un ghimpe de-ntuneric va străpunge
În teama ce încearcă a mă-nvinge
Când am aflat să zbor cu-aripi de oase.
Simţind al neputinţei gand
Mǎ plec în faţa stelei care
Mǎ vrea de-apururi vieţuind
În rǎdǎcina de cicoare.
-->
Comentarii
Cu admirație și drag!
Admirație.