Ramură de sălcioară
Îți plâng mugurii pe-afară
Primăvara vor la soare
Raze vii să-i înfășoare.
De pe trunchiul noduros
Chipuri de copil frumos
Cu ochi verzi ca de smarald
Scoate și-i ține la cald
Să se-ntreme la picioare
Și să prindă aripioare.
Rod din miez de inimioară
Să-i înveți când să-i răsară.
Să-i înveți și-o rugăciune
Din a ta înțelepciune;
Toamnei să nu poarte pică
Când le smulge o frunzică,
Dar nici iernii amărăciune
De-i preschimbă în tăciune.
Ăsta-i rostul, odrăslim,
Pe pământ de când venim.
Veronica Șerban
Comentarii
Petru, mulțumesc pentru apreciere!
Mulțumesc frumos, Lenuș!
Minunate versuri!