sărman poet al iubirii!!!...
în lupta infernală
cu dimensiunea lumii,
încerci să te adaptezi,
gravitând prin răutatea ei
fără să te contaminezi.
Ignori mereu aceeaşi întrebare
şi strigi cu glasul celui mut,
că viaţa ta e mult prea goală
deşi, în viaţă, alt ideal ai avut.
Tu continui să rămâi
în exerciţiul intelectual
un căutător de sens,
punând în poezia ta
buchet de vorbe alese.
Devii un singuratic
în modul de gândire,
semn al ordinii pus în creaţie
de Puterile Divine.
Singurătatea-i dureroasă...
o lacrimă se prelinge-ncet
pe aridul deşert,
stropind în picuri de mireasmă
până când, zorile se ivesc,
până când, culmile înnegrite, albesc.
-->
Comentarii