POETULUI ADRIAN PĂUNESCU

[Maria-Ileana Tănase]

POETULUI ADRIAN PĂUNESCU

Ca om, ai fost cu bune şi cu rele,
nimeni nu are voie s-arunce piatra,
dar ca poet, un geniu, rămâi nemuritor,
ai fost cuvintelor sculptor, un truditor;
ai scris când vremurile au fost şi grele,
unii te-acuză c-ai greşit mult şi prin scris, 
dar e pământesc, iar dreptul l-a prescris. 
Fără să-ntrebe, crudul destin te-a purtat
pe două maluri, acelaşi pământ românesc
unde ai înfipt rădăcini, devenind falnic copac, 
iar la umbra poeziei tale, mulţi am făcut popas. 
Noiembrie va avea mereu ceva trist,
este luna când pe cer te-ai aprins, într-o stea,
să veghezi şi să luminezi două ţări surori,
una te-a născut şi-n celalaltă-i crescut...
Iar când Domnul te-a chemat, în bagaj ai pus,
durerea a două pământuri româneşti,
două maluri de Prut ce la fel le-ai iubit,
le-ai plâns şi-n egală măsură preţuit.
Ai plecat supărat, amărât şi-ntristat, 
ştiind că pe hotar, ai lăsat visu'-neîmplinit
şi pentru care, prin cuvânt, te-ai osândit.

5 Noiembrie 2014 - MIT

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]