Poezia ekphrasis (descrierea poetică a unei opere de artă )
Adrian Grauenfels - Text și traduceri
Ekphrasis 1
Expresionismul îmi place de mor
e firea mea explozivă și nerăbdătoare
să termin un lucru înainte de-al începe
cu viteza inversă luminii minus tabloul
lui Jackson Pollok *
în care regina este vizual neplăcută
la pipăit. În spatele pânzei locuiește chiar el, pictorul beat.
Și sforăie.
Uneori când nu mă vede nimeni în muzeu,
mângâi sănii statuilor africane
care te aprind cu fierbințeala lor.
Anul ăsta am înjurat cât am putut
am evitat să iau somnifere cu carul
m-am tăiat numai cu cuțite tocite
câinele meu a avut tuse măgărească
văd mereu cifre negre
îmi cresc dioptriile și nu schimb ochelarii
mă las depășit de mașini pe șoseaua curbă
apoi respir fumul lor, plin de dispreț
știu să devin un model atipic
în oglinda retrovizoare, dintr-o privire
nu e așa că și tu te urăști uneori Jacky?
AG
* Pollok- Untitled 16
Ekphrasis 2
Ceasurile lui Elron - autor Adrian Grauenfels
Chiar și în somn umbra ceasurilor tale
mă urmărește
geamătul lor fin imită ticăitul pendulei din casa cu tablouri și amintiri
ce oră e Baruch?
nimic nu mă trezește înainte de prânz
tu ești plin de gânduri, unele ușor de ghicit
în stânga ai o pensulă, în dreapta se zbate
un fluture captiv, în foșnet de mătase
apoi pânzele...
lacul e subțire ca un voal tras peste ochi,
când clipesc devine o pleoapă transparentă
un copil plânge în somn și îmi tulbură respirația
o potrivesc cu a lui, sub privirea mamei sale
întreaga construcție se ridică pe picioare firave
pui aur pe pânză și azur în speranțe
apoi amesteci pe paletă somnul cu insomnul
trecutul devine viitor și prezent totodată
timpul stă pe loc în toate ceasurile,
așa cum ai vrut, e anulat de clipa asta magică,
iar spiritul tău rămâne înlănțuit
cu omul, culori și viață...
Ekphrasis 3 (pentru filmul lui Alain Resnais: Anul trecut la Marienbad)
Am căutat îndelung capătul pământului
după Tanah, se găsește numai joia,
puțin după masa de prânz
praful se ridică din inimi, plutește
și se așează din nou
din cauza acesta pianul sună altfel, nisipos
cu toate notele de sol căzute în țărână
E arșiță și tot ce a fost de zis s-a zis
nu am dansat ca anul trecut
ciorile par și ele îngrijorate
în zborul lor planat
peste parcul din Marienbad
Îmi vine să fredonez un vechi cântec german
murmurat de bunica în bucătăria ei
cea cu ferestre ferecate
să nu între duhurile rele, zicea
Probabil vor veni cosașii să strângă iarba
habar nu au că e ultima zi de vară
paginile bibliei se înnegresc de la flăcări
timpul se chircește și dispare
e mai liniște decât credeam
un mare plictis mă cuprinde...
AG
Ekphrasis - Vizită la "Musee des Beaux Arts"
Autor: W. H. Auden
Despre suferinţă ei nu au greşit vreodată,
Vechii maeştrii: au înţeles că e o stare umană care se petrece
Pe când altcineva mănâncă sau deschide fereastra sau merge urmând o potecă
Şi cum bătrâni fiind, aşteaptă cu smerenie o renaştere miraculoasă,
ei sunt întotdeauna copiii care fără intenţie patinează la marginea unui lac ,
la capătul pădurii.
Ei nu uită că martirul îngrozitor îşi urmează calea
Şi că într-un colţ oarecare e un maidan murdar
Unde câinii îşi duc viaţa lor de câine, iar calul călăului
îşi scarpină cu inocenţă posteriorul de un pom.
În tabloul lui Breughel, Icar, de exemplu: totul dispare.
Liniştit, în ciuda dezastrului, plugarul a auzit pleoscăitul în apă,
ţipătul de ajutor, dar pentru el nu este o catastrofă de luat în seamă;
Soarele străluceşte la fel
ca şi pentru picioarele albe care dispar în apa verde
Iar nava, scumpa navă, delicata nava şi ea trebuie să fi zărit
Ceva spectaculos, un băiat căzând din cer,
Dar se grăbea în linişte, plutind într-o oarecare direcţie..
Traducere: Adrian Grauenfels
***
Poezii alese din revista "The Ekphrastic Review"
La Belle Captive, by René Magritte (Belgium), 1947.
autor: Kari A. Flickinger *
La Belle Captive
O piatră rostogolită lucioasă
pe ea, mușchiul nu se prinde
dar o piatră pe care s-a prins mușchiul
isi face din el, niște rulouri.
O piatră grea
inundă dorința
prin căderea ei în
apa gri, ca un cărbune
o minusculă piatră este denumită
Pietriș. Tu s-ar putea să nu-l observi
ascunzându-se sub tine
tu, dar, o piatră mare
se ițeste în cadrul
ochiului tău anaforic.
O piatră tăcută așteaptă
să spargă paharul
o vezi prin el.
* Kari A. Flickinger was a 2019 nominee for the Rhysling Award, and a finalist in the Iron Horse Literary Review’s 2018 Photo Finish.
Umezawa in Sagami Province, by Katsishika Hokusai (Japan) 1830-1832,
Umezawa in Sagami Province (fragment)
Berzele știu că aici cuvintele nu aparțin.
Când nu știu niciodată ce să spun, încerc să găsesc câteva cuvinte.
Cuvintele distrug clipa, momentul temporar , pentru toată lumea.
Berzele știu întotdeauna unde să găsească lumină translucidă și fac cuibul fără discernământ,
în timp ce exersează să fie o parte a tacerii.
Ce știu eu despre meditație? Ce știu eu despre tăcere?
Vântul șoptește ușor;
prea mult zgomot pentru muntele,
trezit din somn.
autor text: Martin Willitts, Jr
***
Final cu Pictorul şi poetul Carlo Carrà, care adaugă picturii sale câteva versuri
" Să facem miere din florile vechi
Ca să ne pictăm ideeile, sa împrumutăm culori de la ele
Să ne aprindem faclele la focul poeziei
Cu gânduri noi să scriem versuri antice.."
Despre poezia care generează pictură, ne vom ocupa într-n viitor eseu.
AG
SAGA 2019
-->
Comentarii
Superb...Felicitări!