Fragment din Capitolul X cu același titlu din cartea Vindecare prin scris , editura EIKON, 2017
Polifonismul romanului presupune o articulare din punct de vedere artistic al imaginii heteroglosiei din lumea socială- M.M.Bahtin
Școala rusă și Mihail Mihailovic Bahtin /1-4 / sunt repere importante ale acestui domeniu.
În viziunea lui Bahtin, existența umană se structurează analogic limbii, precum un dialog. În același timp, metafora definește natura raportului eu-lume.Scriitorul rus este inventatorul unui nou gen de roman, ca dialog și dezbatere a celor mai acute probleme ale existenței umane .El a inventat termenul de polifonie a dialogului pentru descrierea spiritului novator.
Aliona Grati, critic și istoric literar moldovean, doctor în filologie, conferențiar universitar, membră a Uniunii Scriitorilor a elaborat lucrări excepționale despre poetica romanului. Este susținătoare a poeticii dialogice a romanului în opere precum / 5-6/ .
Aceasta remarcă :"Bahtin a preluat termenul de polifonie din teoria muzicală a trecerilor sau contrastelor, asemuind noua structura romanescă, cu aceea a unei arii muzicale. Creația lui Dostoievski este exemplul cel mai adecvat, în care rolul de contrapunct îl joacă dialogul.
Relațiile contrapunctului în muzică sunt considerate ca o varietate a relațiilor dialogice. Analogia romanului lui Dostoievski cu polifonia din muzică are un caracter metaforic. Aceasta este făcută pentru a consemna inovația semantică. Polifonia este de dorit să lărgească semnificația unui termen, cel de arhitectonică. Termenul de heterofonie din structura muzicală își are corespondentul în analiza heteronomiei lingvistice și literare a romanului.
Analogiile muzică-literatură în construcția romanului sunt interesante și binevenite. Heteroglosia descrie coexistența unor varietăți ale unei singure limbi. În limba greacă, hetero înseamnă diferit , iar glossa-limbă.
Lingvistul Bahtin o introduce în analiză în cartea sa" Discurs asupra romanului " din anul 1934. Argumentează aici prin faptul că puterea unui roman original stă în coexistența unor tipuri diferite de vorbire, cum ar fi cea a romancierilor, dar și a autorului.
Definește heteroglosia ca o altă vorbire în altă limbă, servind pentru exprimarea intențiilor autorului într-un mod indirect. Bahtin identifică modul direct de povestire în dialogul dintre caractere, ca primă cauză a conflictului.
Heteroglosia a fost des utilizată în contextul criticii postmoderniste.Tot Bahtin se referă apoi la caracterul teleologic și autoritar al artei și culturii moderne.
Își manifestă dezacordul pentru formele artei și literaturii exprimate arhetipal în analizele "Adorno", și "Hὅrkheimer" ale culturii industriale criticate pentru monoglosie.
Iosif Sava, în lucrarea "Prietenii muzicii", spune , raportat la George Călinescu :" muzica este disciplina de bază pentru înțelegerea universului. Este cea fără de care nu-l poți înțelege nici pe Hὅlderlin , nici ordinea supremă a universului. "
Muzica, oglindă a omului …Este continuu prezența în opera marelui scriitor, de la însemnările din publicistica sa curentă în poezie…la teatru, pentru care a compus singur muzică. Apoi "Principiile de estetică "și "Notele sale de călătorie din China ", în care face referiri bogate la muzică…ulterior "Bietul Ioanide ", în care doctorul Hergot face terapeutică muzicală din salonul lui, emană valuri de muzică, la "Scrinul negru".
Tot el continuă :"Cluchy vorbea cu mâinile și picioarele despre elasticitatea aerului și figurile geometrice, traducea în mișcări valurile muzicale…dar și cronicile muzicale ale lui Nicolae Filimon.
Călinescu va vorbi adesea de muzicalitatea prozei lui Sadovenau , de muzica Divinei Comedii. Muzicalitatea edificiilor arhitecturale, cea a culorilor lui Luchian, ori cea a universului …de intuiția , ajutată de educația muzicală, care ne călăuzește.
"Ideea în literatură este concretă, în muzică inefabilă…Muzica este salvarea în orice vremuri de neliniște ...Cine execută muzica își impune singur o disciplină …
Ne trebuie mult calm, gravitate, solemnitate religioasă pentru aceasta . Sunt doar câteva exemple din numeroasele date. Muzica acționează asupra forței motrice a spiritului, producând calm, serenitate, elan pentru creație.
Creatorul literar caută multilateral, dar compozitorul merge în sensul spiritului său mozartian sau beethovenian, după cum creația sa se înclină către allegro sau furtunos. Undele muzicii au precum valurile marii darul de a lustrui fețele marilor maeștri , de a le da netezimea de sticlă antică …Trâmbița este vestirea schimbării regimului acustic al universului , clopotul este revoluția sonoră, viola recompoziția aerului într-o ondulație inteligibilă. Orga este un instrument coral, mistic, tunător, haotic, având trebuință de bolți mari, și adesea fiind însoțită de glasul copiilor și al credincioșilor cântând aleluia .
Sunt comparații remrcabile ale criticului , caracterizări instrumentale ale creatorului literar, confruntat cu cel muzical.
Dintre personalitățile prezentării muzicale identificate de acesta în roman sunt Stendhal, Romain Roland, Bernard Shaw, Nicolae Filimon, Tudor Arghezi, Ion Luca Caragiale, George Duhamel, Thomas Mann…
" Poeții sunt pictori sau graficieni, sculptori sau arhitecți, sau mai știu eu ce alți artiști"…spunea Thomas Mann.
Pentru acest mare scriitor, romanul a fost întotdeauna o simfonie, o operă a contrapunctului, cu o textură tematică, în care ideea joacă rolul instrumentului muzical.
Este de analizat această nouă propoziție , raportat la contrapunct : " E vorba de dialectica ideilor , locul motivelor, trecerile de la realitate la vis și înapoi, sublinierile și aluziile, ascunsele și complicatele rime din interiorul țesăturii artistice, poetizarea poeziei.
Muzicalitatea înseamnă opusul descriptivismului static, al metafizicelor rezolvări prin da sau nu, un permanent flux și reflux al ideilor, o dinamică a sentimentelor, trecerilor imperceptibile dintr-o stare în alta, o corelare și întrepătrundere a caracterelor."
BIBLIOGRAFIE
1.Mihail Bahtin, "Estetică creației verbale", 1979,
- Mihail Bahtin, "Probleme de literatură și estetică", traducere de Nicolae Iliescu, prefață de Marian Vasile, București, editura Univers, 1982,
- Mihail Bahtin, "Problemele poeticii lui Dostoievski", traducere de S. Recevschi, București, editura Univers 1983,
- Mihail Bahtin, "Metodă formală în știința literaturii, introducere critică în poetica sociologică", traducere și cuvânt înainte de Paul Magheru, București, editura Univers, 1992,
- Aliona Gati, "Romanul ca lume post BABELică, Despre dialogism, polifonie, heteroglosie și carnavalesc", 2009,
- Aliona Gati, "Cuvântul celuilalt. Dialogismul romanului românesc. ", 2011,
- Iosif Sava, "Prietenii muzicii, " Editura Albatros, București, 1986.
-->
Comentarii
Polifonia Romanului in Exeg... by Ioan M.
Polifonie, Eteromundaneitat... by Ioan M.
Dialogul Socratic Al Lui Pl... by Ioan M.