Un final răcoros și plăcut de Septembrie 2025, cu raze mai puțin dogoritoare ale soarelui și cu fructe și legume aflate în faza de recoltare, și un debut de Octombrie 2025 care e dominat tot mai deplin de notele autumnale. Am cules roșii, ardei și vinete, iar merele, gutuile și piersicile au fost și ele bine primite… Și roadele viței-de-vie m-au bucurat, oferind o producție bunicică în acest an. Struguri de viță nobilă sau de viță comună au dat în cele din urmă circa douăzeci de litri de must și vin, suficient cât să mă bucur că s-a concretizat ceva și că vița-de-vie plantată de mine are o mică poveste de succes… În urma unor ploițe, am putut culege, ca în copilărie, frumoase ciuperci champion de pe pajiștile localității locale. De la depărtare, championii sunt ca un sol de pace, iar interiorul lor rozaliu confirmă bunele intenții și jovialitatea lor…
În septembrie ( 10 septembrie ) am sărbătorit încă o dată ziua de naștere… Sunt astfel ”pașoptist” dacă se poate zice și așa celor care au împlinit patruzeci și opt de ani. Un număr interesant dacă ținem cont că e de opt ori șase ani ( vârsta la care am mers în clasa întâia ), de patru ori doisprezece ani și de trei ori optsprezece ani ( vârsta majoratului ) ! Am sărbătorit acasă, bucurându-mă de urările mamei și de cele de pe facebook ( peste o sută treizeci )… În aceeași perioadă am participat la un turneu amical de șah la Casa Tineretului din Oradea. Am reușit să obțin locul V cu cinci puncte din șapte partide. A fost un turneu reușit pentru mine, deși am debutat lamentabil cu o înfrângere nepermisă, posibilă numai din cauza deconectării mele și a neglijării adversarului… În șah au reînceput și competițiile online și mă bucur că pot ajuta echipa de șah online a României ! Șahul e arta prin care se exprimă miracolul logicii !
În zilele în care m-am găsit la domiciliu, am simțit că nu sunt complet eficient și inspirat, deși am concretizat câte ceva din ceea ce mi-am propus pentru finalizarea unor texte sau ale unor proiecte fără termen… Aforismele au fost în prim plan acum, deoarece am participat cu aforisme proprii la Festivalul Internațional al Aforismului de la Tecuci și toți participanții așteaptă anunțarea rezultatelor, sperând la un premiu mai mic sau mai mare… În zilele în care am ieșit pe la oraș, fie am mers pe la muzee în continuarea voluntariatului, fie am trecut pe la biblioteca județeană care și-a inaugurat recent noul look și noua modernitate, devenind cea mai modernă, interesantă și informatizată bibliotecă din România ! În momentele de relaxare am vizitat zona centrală a orașului sau câte un parc… Așadar, în ton cu cele menționate, vă propun un aforism propriu: ” Când gongul bate, hop și histrionii … !”
Aflat, în unele momente, în brațele propriilor reflecții și căutări, meditam la faptul că în fiecare clipă zeci de milioane de neutrino ne străbat vârful degetului fără a interacționa cu noi și nici cu pământul ! Ce interesant și ce ciudat, deopotrivă ! Un univers atât de vast e țesut atât de mărunt dintr-o particulă invizibilă, imperceptibilă și care nu interacționează defel cu materia și din multe altele știute și neștiute de știința actuală… Neutrino concurează materia și energia întunecată în privința misterului și proprietăților, iar toate trimit cu gândul la alte dimensiuni sau la universuri paralele… Aflat în beatitudinea propriilor reflecții, m-am întrebat dacă ar fi posibilă o citadelă sau o ființă invizibilă, apropiate de masa zero și care nu interacționează cu materia, plăsmuite dintr-o multitudine de particule de acest gen, precum un palat sau o catedrală realizate din cărămidă. Fizicianul Haim Harari a spus: ”Fizica neutrino este în mare parte arta de a învăța o mulțime de lucruri prin observarea a nimic” !
Interesat și de viața spirituală, încerc să fiu cât mai atent la evenimentele și evoluțiile care au loc în societate în acest domeniu atât de sensibil și de provocator… Mă străduiesc să fiu imparțial, de fapt, nu pot fi altfel, îmi plac doar abordările echilibrate și tolerante. Consider esențial dialogul inter/intra-religios. O lume fără spirit nu cred că poate supraviețui, iar spiritul este prezent atât în inspirația, cât și în inteligența ființelor… Spiritul animă întreaga ființă ! De-a lungul ultimelor milenii, religiile și-au dat ghionturi serioase de numeroase ori, iar confesiunile creștine nu s-au menajat una pe cealaltă deloc ! Grozăvii și genociduri au avut loc în numele religiei pe fața întregii lumi locuite și abia în zilele noastre toleranța religioasă face posibil dialogul constructiv și detașarea necesară suprimării patimilor… În același timp, secularismul și ateismul par a fi ”noile religii” care amenință acumulările spirituale benefice care au avut loc de-a lungul mileniilor. Pragmatismul economic se opune sensibilității spiritului uman… Editura Decenu.eu a propus un eveniment care a prezentat principalele realități cu care se confruntă comunitățile evanghelice în contemporaneitate… Volumul al II-lea al ”Omul evanghelic, încotro?” a fost lansat la Oradea în prezența autorilor și a mai multor teologi și intelectuali din România și din străinătate. La eveniment au participat și membri ai altor confesiuni creștine, în acord cu spiritul sapiențial care a trebui să domine relațiile religioase și comunitare. Celor care se împotrivesc bunelor intenții și cârtesc le-aș adresa o întrebare pe care o adresează din vechime chiar Isocrate ( sec. V-IV î.e.n.): ” Cine oare n-ar resimți un profund dezgust și n-ar disprețui, în primul rând, pe cei care se dedică numai discuțiilor deșarte?”.
Omul evanghelic are, din punct de vedere strict istoric, cinci secole, dar are strămoși deosebit de vechi în toți cei care au căutat cuvântul divinității și au încercat din răsputeri să îl aplice în viața lor… Omul evanghelic e o ființă dedicată până la lepădare de sine învățăturilor sacre ! Tradiția transilvană îl consemnează imediat după reforma lui Luther. Calvini sau luterani transilvăneni, în special de etnie germană sau maghiară, și-au revendicat această identitate, de cele mai multe ori în opoziție cu interesele habsburgice de orientare religioasă catolică… Începând cu finele secolului XIX și începutul secolului XX, baptiști, penticostali, adventiști, îndeobște cunoscuți sub numele de neo-protestanți, se regăsesc în spațiul românesc, provenind în special din rândul populației ortodoxe cu bune cunoștințe biblice și cu aspirații spirituale. În ciuda unor persecuții notabile, neo-protestanții au crescut în număr în România, iar în perioada post-decembristă cunosc o nesperată epocă de libertate și de apreciere, emițând chiar pretenții, precum în alte state, inclusiv în plan politic, deși consider că rolul lor cel mai elocvent și folositor ar trebui să fie în plan civic ! Am sperat că aceste comunități protestante și neo-protestante, care trăiesc echilibrat și într-o anumită decență morală la care mirenii obișnuiți doar visează, vor putea da startul unui civism românesc autentic deoarece dețin educația, tradiția și chiar resursele materiale și financiare necesare… Dorind să mă contrazică, doar intelectualii cei mai înțelepți, autentici și sinceri cu ei ai acestei sfere au călcat pragul adevăratei evoluții istorice și spirituale, restul fiind atrași în dispute societale păguboase și spre orientări politice naționaliste scandaloase. Mulți dintre cei veritabili au trecut deja în neființă, ultimul dintre ei fiind renumitul teolog Iosif Țon, la frumoasa vârstă de 91 de ani… Speranțele generale se îndreaptă spre dialogul, devenit tot mai posibil, dintre bisericile tradiționale ( ortodoxă, catolică/greco-catolică ) și cele protestante, purtat în numele respectului reciproc și a înțelegerii specificului fiecărei credințe. Izvorât din lumea catolică, omul evanghelic a fost animat de o credință sinceră și de nestrămutat, întocmai cum spun versetele Noului Testament: Evrei 11: ”3. Prin credință înțelegem că lumile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu , încât tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd … 16. Dar doreau o patrie mai bună, adică una cerească”…
La câteva zile distanță, Revista Familia propunea la biblioteca județeană un dialog între Miron Beteg și Dan-Liviu Boeriu… Renumitul critic literar și autor bihorean a și lecturat un capitol din cel de-al doilea volum al său aflat la tipar. Dan-Liviu Boeriu promite multe destăinuiri în noul volum, într-un text captivant, relevant și îngrijit, o descoperire a unor momente istorice și societale văzute prin ochii și mintea unui strălucit critic literar… Nici măcar trauma perioadei pe care timpul istoric ne-a rezervat-o nu o mai simțim sau invocăm, dar durerea conștientizării că parcursul nu a fost altfel, mai armonios și mai drept, mai înțelept, și că el putea fi, de fapt, altfel…, mă usucă pe picioare câteodată ! Participanții au fost de toate vârstele, iar eu am pus o întrebare, deși nu prea intervin la evenimentele la care particip… Merită să milităm pentru îndreptarea și însănătoșirea societății românești, iar asta se poate realiza și prin prezentarea situațiilor grotești pe care concetățenii noștri le-au făcut posibile… Suferințelor îndurate aș propune versurile pilduitoare ale lui Arhiloh ( sec. VII î.e.n.) : ” Nici cetățeanul Pericle și nici poporul, cu praznic/ Sufletul nu-și va-ndulci, morții când va jeli,/ Cei înghițiți de talazul mării învolburate/ Inima noastră-au umplut de-ndreptățite dureri,/ Însă prietene, zeii ne-au dat răbdarea cea dârză” ( Fragmentul 7, elegie )…
Aș dori să închei cu un triolet personal:
adevărata iubire
adevărata iubire
e sigur din altă lume,
îngeri sădesc în neștire
adevărata iubire…
simțită e de a ta fire
doar când spiritul e pe culme,
adevărata iubire
e sigur din altă lume…
Vă doresc o lună Octombrie 2025 plină de roadele toamnei, inspiratoare și senină … !
-->
Comentarii
👍👍👍