Portretul unor destine

[Lenuş Lungu]

	Maria, mi-a spus in taina cand am ramas singuri, ca era cea mai priceputa din sat la tors lana, iarna nu o intrecea nimeni la caier, si pana in primavara impletea tot felul de lucruri necesare celor 6 copii, si lui Ghita ii facea ciorapi de lana, impletiti cu pricepere sa tina cald in opinci. Are 82 de ani si o curte de nepoti, e tare fericita ca poate manca si la cate o sarbatoare mai bea si o tuica, de pruna sau de pere ca e mai sanatoasa, spune ea.
Nu s-a lasat pana nu mi-a aratat, si cat ai clipi, a incarcat un fus cu un fir alb de lana toarsa de mainile ei pricepute. Mi-a zis ca ma asteapta la anul de sanziene, o sa imi tzese un stergar ca are si razboi, abia astept...ea e sigura si hotarata... ...Gavril a lucrat mult pe Valea Vaserului, si inca mai lucreaza, a fost si la mina fo catziva ani, dar nu vrea sa vorbeasca despre asta, ii place aici, e paznic sus, la capat, unde intoarce mocanitza si de unde pleaca trenul cu lemne... E multumit, a muncit pentru copii si i-a asezat la casa lor, a muncit toata viatza cu carca, "am carat in spate 4 case" spunea el mai in gluma mai in serios; am scos o sticla de palinca din rucsac si am taiat o bucata de slana primita de la un preot dintr-un sat de langa Borsa, dar din dar, gandii atunci: avea talent Gavril, vorbea asezat si povestea intr-un fel anume, ma captiva, la al doilea pahar s-a oprit, a baut si mancat cu multa cumpatare, asa cum si-a trait si propria viata... Valentin traieste singur de multi ani, nici nu mai stie de cand iar copii nu prea are: cum nu prea ai copii nea Valentine? il intreb, si imi spuse ca a avut un baiet, drag lui mult, dar a plecat in lume si nu mai stie nimic de el, nici nu l-a cautat ca n-are cum sa plece de la omul asta, unde ii pazeste caprele, n-are cui le lasa, iar omul e bun, i-a dat bordeiul in care sta si ii aduce de mancare, iarna e mai greu ca omatul creste pana peste shura si se tzine doar cu lapte si branza de capra, mai are cate o clisa la sare pusa inca dinainte de prima zapada, si tuica e putina dar e multumit ca are lemne cu ce se incalzi. Baba i s-a dus de mult, mai tusheshte, dar nu se plange, mi-a cerut o tzigara, a fost prima data cand am regretat ca nu sunt fumator... .
Autor: Ionel Onofras

[Lenuş Lungu]

Mulţumesc frumos Gina

[Lenuş Lungu]

Mulţumesc frumos Mihaela

[Sauciuc Mihaela]

Foarte interesanta postarea...felicitari

[Lenuş Lungu]

Mulţumesc frumos dl Muntean

[Ioan Muntean]

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]