Privesc scena cu un surâs dureros şi târziu
înecat în parfumuri sordide, înăbuşitoare, lacome
totuşi noi iubim viaţa şi moartea în egală măsură.
La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viţă, în vie
Se-mprăştie un miros greu de fum,
de cazan neîndulcit
de porumbi şi cartofi copţi în spuză
cu veşnicia ascunsă în fiece bute
iar firul neiertător ce leagă lumile,
şiroind eliptic printre sânii tăi neatinşi
de scorburile judecăţii de apoi,
devastează potecile dezlănţuite.
Şi… curge neîncetat tăria subţire ca un fir,
mă ameţeşte cu sclipirea argintie a lichidului
fugind de mărturii incomplete.
O mâţă s-a împletit ca un şarpe
de bastonul ce-l port umil
ajutând lumea să treacă prin altă poveste
deşi mă poticnesc la finalul sfârşiturilor
fără s-arunc vina pe nimeni.
-->
Comentarii
Va multumesc prieteni ca v-ati aplecat asupra rindurilor mele.
Frumos poem, felicitări !
Ruginiul toamnei...vieții
și-n gândire anii tinereții...