Noaptea dintâi se lasă şi îngerii colindă
visurile şoptite la cumpăna dintre ani.
Pe margini, lumea veselă ciocneşte pahare de şampanie,
înmoaie pişcoturi şi aplauze la scenă deschisă. Cerul –
albastru cu luminiţe mii, stele, artificii. Pământul
ca o bulă de aer, împrăştie miasme în roşu, de dor trăit,
îmbrăţişări şi gerul se lasă, îngheaţă totul într-o clipă.
Privesc prin fereastră înaltul şi, parcă,
ca un fum dintr-un coş, zboară povestea
de tu, de eu, de întreg.
Suflet.
01.01.2016 ora 23,44’

Comentarii