Mi-e dor să îmi vii primăvară,
Căci gerul în mine s-a-ntins,
Bezmetic, doar gândul îmi zboară,
Inert, trupul parcă mi-e stins.
Închistat în cuibul de gheață
Mă simt aruncat pe trotuar,
Un pahar de cafea fără viață
Ce-i strivit de un car mortuar.
Rătăcesc secundele-n mine
Dintr-un timp absolut și absurd
Și mi-e dor de ziua de mâine,
Și mi-e dor de verdele crud.
Și mi-e dor să văd fluturi pe cer,
'n-astă iarnă tristă, bizară,
Când privesc către lume stingher,
Mi-e dor să îmi vii primăvară.
Căprar Florin
-->
Comentarii