PRIMA IARNĂ ...
Prima zi de iarnă, dintr-un an fără soţ,
am întors-o din drum, o sclipire-destin,
un dar prezis de astre-n anotimpul hoţ,
iar în sufletul pustiu păstrată diamantin.
Frânghii de lumină s-au coborât din cer,
semn de bun augur peste noaptea albă,
în zori gându-a cedat, sălbaticului mister,
iar prima clipă mi-a fost dăruită ca salbă.
Prin iarna ce-a nins cu fulgi de nemurire,
au încolţit visele ca ghioceii sub zăpadă,
pân' ce teama, tăcerea au pus stăpânire,
iar cuvintele rănite s-au pliat în acoladă.
M-ai păstrat în templul gândului flămând,
înfruntând tăcerea ce-a nins prin poeme
şi chiar de simţi iarna din vene, viscolind,
amintirea-mi te va-ncălzi, nu te poţi teme.
1 Decembrie 2016 - MIT
-->
Comentarii
Multumesc frumos, AureliaAlbAtros , pentru popas, lectura si dar!